Președintele Klaus Iohannis a anunțat în această saptămână la întâlnirea anuală cu șefii misiunilor diplomatice acreditați la București, că România va continua în relația cu Republica Moldova doar proiectele de sprijin care sunt dedicate direct cetățenilor, proiectele cu impact la nivel local și cele de interconectare strategică. Cristian Preda, fost europarlamentar român, explică de ce autoritățile de la București nu mai susțin guvernarea de la Chișinău.Europa Liberă: Liderul de la Cotroceni, dl Iohannis a spus că România va continua doar proiectele care sprijină direct cetățenii din Republica Moldova, atâta timp cât Guvernul de la Chișinău nu arată că este determinat să-și reformeze instituțiile și să urmeze un parcurs european. De ce nu există încredere că noul executiv de la Chișinău ar putea totuși să continue acest parcurs european și reformele?
Cristian Preda: „Dl Iohannis are ghinion. Spre deosebire de președinții care i-au precedat la Palatul Cotroceni, și anume: Iliescu, Constantinescu, Băsescu, dl Iohannis n-a avut noroc de interlocutori la Chișinău, au fost scurte perioade în care a putut să aibă un dialog, în special în perioada asta în care a fost la guvern dna Maia Sandu.
Chiar dacă președintele Iohannis n-a sprijinit-o pe Maia Sandu înainte de a ajunge prim-ministru, cât a fost în funcție lucrurile s-au mai încălzit, cum se spune. Din păcate, acum ne-am întors într-o situație în care dl Iohannis n-are interlocutori nici la guvern, iar la președinție, ce să mai spunem? În trecut, cum ziceam, s-a găsit câte un interlocutor la președinție din vremea lui Snegur și Iliescu, din vremea lui Lucinschi și Constantinescu, din vremea lui Ghimpu și Băsescu. De fiecare dată a existat și simpatie, și o minimă încredere, dacă nu chiar multă încredere și au putut lucra președinții de la Chișinău și de la București. Acum nu-i cazul dlui Iohannis în relația cu Dodon și nu are, deci, un interlocutor nici la palatul prezidențial, nu are un interlocutor credibil nici la guvern. Asta e, într-adevăr, o problemă, pentru că, din păcate, România n-are o strategie clară pentru situațiile în care la Chișinău sunt lideri autoritari sau lideri care n-au credibilitate internațională, sau lideri controlați. Nu mai revenim la istoria cu Plahotniuc, pentru că o știe toată lumea și cred că toată lumea e convinsă acum de impactul extrem de negativ, dacă îmi permiteți această expresie, pe care l-a avut dominația exercitată de Plahotniuc ani de zile asupra relațiilor Republicii Moldova cu exteriorul.”
Europa Liberă: Lăsați să se înțeleagă că Bucureștiul a învățat lecțiile din perioada Plahotniuc și nu va repeta greșelile de a susține un guvern pur și simplu dându-i un cec în alb, finanțându-l indiferent ce ar face?
Cristian Preda: „Eu cred că da. Președintele Iohannis și, cred, și ministrul Aurescu au tras lecțiile. Acum nu cred că au fost vreodată încântați să-l aibă pe Plahotniuc drept interlocutor. La PSD au fost oameni încântați, dar Aurescu și Iohannis , în fine, de bine de rău au înghițit și gălușca asta cu guvernele pe care le susținea Plahotniuc în perspectiva unui soi de minimă certitudine referitoare la relația cu Moscova, pe de o parte a Chișinăului și, pe de altă parte, cu speranța că Republica Moldova poate fi ajutată chiar și cu un oligarh trăgând sforile în parte. N-a mers, cum s-a văzut, dar acum îi și mai rău. Acum, în situația în care nu există lideri credibili la butoanele guvernului, la mânerele puterii, suntem iarăși într-o situație de maximă neîncredere în relația dintre Chișinău și Bruxelles, în primul rând, instituții europene și, în general capitalele statelor membre, România se aliniază, deci nu mai face o politică distinctă, cum a încercat să facă. Să ne amintim, de pildă, de episodul iernii lui 2018, decembrie 2018, când România a blocat concluziile Consiliului Afacerilor Externe referitoare la anularea alegerilor la Chișinău, zicând că e bine să nu se tragă nicio concluzie și închizând ochii la acest abuz teribil. Se pare că acum România nu mai face așa, nu mai vrea să fie un sol care să aibă pretenția că știe mai bine decât statele membre, decât instituțiile europene ce-i cu Chișinăul. Și eu cred că președintele Iohannis procedează corect. Îmi pare rău pentru cetățenii Moldovei, dar, politic, președintele nu are cum să cedeze, cred, unor presiuni venite dinspre cercurile oligarhice de la Chișinău.”
Europa Liberă: Tot dl Iohannis spune că Bucureștiul va continua proiectele de sprijin care sunt dedicate direct cetățenilor, proiectele care au impact la nivel local, proiecte de interconectare strategică, cel mai probabil că s-a referit și la gazoductul Iași-Chișinău. Cum ar putea să continue aceste proiecte, neluând în considerare și atitudinea autorităților statului?
Cristian Preda: Unele sunt în curs și ce este relevant pentru cetățeni și util și n-are vreo legătură cu susținerea rețelelor clientelare sau mafiote e firesc să continue. Problema e că atunci când nu există înțelegere și nu există încredere, și când Chișinăul și Bucureștiul nu construiesc împreună proiecte, impactul acesta al vieții cetățenilor e diminuat. Deci, dacă acum pur și simplu continuă ici și acolo lucruri în care am fost angajați la un moment dat și din diverse motive nu s-au realizat e un lucru, dar altceva ar fi fost dacă acum la București și la Chișinău ar fi fost și la președinție, și la guvern oameni care să poată lucra împreună, să croiască proiecte împreună, să țină seama împreună de interesele cetățenilor și din Republica Moldova, și din România. Nu e cazul acum. Și, bun, cum spuneam, are ghinion Iohannis, atâția ani a fost cu un guvern ostil la București și acum are, în sfârșit, un guvern cu care poate să lucreze și se vede că lucrează. Acum e în situația de a-i lăsa pe mulți să creadă că-i absent; lucrează cu guvernul și construiește. Nu poate să lucreze și cu un guvern la Chișinău, n-are un guvern prietenos și la Chișinău, cum are de-acum la București.”
Europa Liberă: Dar guvernanții de la Chișinău ar putea să spună că, dacă Bucureștiul, Occidentul nu vor cooperare cu Republica Moldova, mergem la Est, pentru că, cel puțin, la Moscova sunt așteptați?
Cristian Preda: „Da, acum ca și în trecut decizia e în mâinile cetățenilor moldoveni. Cu fundul în două luntri nu se poate. Și s-a văzut și în trecut, că cine a trișat, până la urmă a încurcat și socotelile țării și a pățit-o și el. Deci, din nefericire suntem în acest impas. Dacă vrem o soluție democratică, trebuie să luăm în seamă opțiunile cetățenilor. Atâta timp cât nu se degajează clar o formulă de consolidare a relațiilor cu Uniunea Europeană, incluzând aici și România, că asta este, suntem parte a Uniunii Europene, n-avem cum avansa semnificativ. Deci, atâta timp cât nu se înțelege faptul că România poate să ajute Republica Moldova ca parte a Uniunii și nu ca un soi de tată care e pe orbita Uniunii, atâta timp cât această realitate nu e luată în seamă, ne facem iluzii.
România este din 2007 stat membru și trebuie să cultive regulile Uniunii, și poate să ajute Republica Moldova în calitate de membru al Uniunii, dar ne uităm și la proiecte – vedem, nu știu, în timpul guvernărilor din ultimii trei ani de la București s-a lăsat impresia că e preferabilă ideea unor contracte de parteneriat public-privat, și nu utilizarea fondurilor europene, inclusiv în relațiile cu statele vecine guvernul gândea în acești termeni. S-a văzut că nu merge și acum Guvernul de la București a apucat-o pe o cale diferită și a spus: nu mai mergem pe această pistă. Și pentru că există un disponibil de resurse europene care trebuie folosit, care merită folosit, și pentru că asta ne pune în situația de a consolida Uniunea și vecinătățile Uniunii și la Est, dar și la Sud, iar Moldova este parte a vecinătății. Deocamdată, în sensul acesta putem să lucrăm, nu putem să avem de la București o politică europeană și o politică non-europeană, extra-europeană sau contra-europeană, prin care să decidem că jucăm, în primul rând, cu vecinii după alte reguli. Nu merge asta, nu e corect.”
Europa Liberă: Dvs. ați spus că mingea ar fi în grădina cetățenilor Republicii Moldova. Îmi amintesc o declarație a unui fost ambasador al SUA, care spunea că americanii fac drumuri, românii fac grădinițe, iar moldovenii votează cu Rusia. Și întrebarea era: de ce această percepție a cetățenilor din Republica Moldova că Rusia i-ar vrea mai mult bine din moment ce Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, România investesc foarte mult în Republica Moldova?
Cristian Preda: „Eu cred că există o explicație, și anume aceea că grija guvernanților de la Chișinău pentru minoritatea rusofonă din Republica Moldova nu-i atât de mare. Cred că, dacă guvernanții de la Chișinău ar ține seama mai mult de interesele minorității rusofone, de felul în care văd lucrurile vorbitorii de limba rusă, cei care au simpatie pentru Moscova, și-ar croi niște proiecte în același timp cu relevanță europeană și lucrurile ar fi ameliorate, dar e un soi de intoleranță tăcută și de dispreț pentru o parte a societății moldovenești. Republica Moldova este una pentru toți cetățenii ei și chestiunea lingvistică sau chestiunea simpatiei pentru o cultură sau alta nu trebuie să ducă la croirea unor politici care să ignore o parte a societății. Pe asta, cred eu în particular, că și conflictul transnistrean este blocat, mă rog, negocierile legate de conflictul transnistrean sunt blocate de atâția ani, pentru că nu e croită o politică a interesului general și e un soi de continuare a unui conflict, care a început acum aproape 30 de ani și care nu este încă soluționat. Și asta este o dramă și o rană. Și cred că există un impas și asupra modului în care sunt croite astăzi marile strategii de dezvoltare ale țării. Dacă minoritatea rusofonă ar fi luată în seamă ca parte a unui proiect de europenizare a Moldovei, eu cred că lucrurile s-ar îmbunătăți, dar cum nu e luată în seamă această parte importantă a societății, e normal că unii se simt marginalizați și chiar în pericol și se uită evident către cei pe care îi înțeleg mai bine, fiind vorba de limbă, fiind vorba de referințe culturale importante. Cam cred că pe aici ar trebui căutate cauzele.”
Europa Liberă: În curând se vor împlini 10 ani de la semnarea Parteneriatului strategic Republica Moldova – România. Va continua acest parteneriat strategic? Și în ce condiții ar putea să continue această cooperare moldo-română?
Cristian Preda: „Eu cred că la București trebuie să existe o linie de acțiune și pentru situațiile în care guvernele nu au aceleași culori politice; vreau să zic Guvernul de la Chișinău și cel de la București. La București, unii dintre diplomații români, cel puțin, vorbesc despre al doilea stat românesc, dar pentru ca acest parteneriat între cele două state românești să poată funcționa e, cred, nevoie de o decizie referitoare la acest tip de situație: ce facem când președinții nu se pot înțelege și când guvernele nu au aceeași culoare politică? Eu cred că ar trebui să avem un plan pentru zile bune din punct de vedere politic și un plan pentru zile rele, în care neînțelegerile politice nu ar trebui să afecteze interesele generale ale cetățenilor.”
Europa Liberă: Unele voci spuneau că în general la București nu ar exista dosarul Republica Moldova. Ce facem când președinții nu se pot înțelege și când guvernele nu au aceeași culoare politică?
Cristian Preda: „Există, dar cred că unii l-au încuiat în sertar și au făcut-o din rațiuni politicianiste.”
Europa Liberă: Și ar putea să se prăfuiască?
Cristian Preda: „Și da, cum spuneți, ar putea să se prăfuiască și ar fi păcat, pentru că eu cred în continuare că destinul Republicii Moldova e alături de statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv România. Și de asta cred că orice timp pierdut și orice oportunitate care nu e folosită sunt regretabile.”
Europa Liberă: Dar această condiționalitate care vine și de la București, și de la Bruxelles, și de la Washington, că veți primi finanțări contra implementării reformelor, credeți că sperie autoritățile de la Chișinău sau de ce atâta teamă?
Cristian Preda: „Pe unii îi sperie, mai ales când e vorba de chestiuni legate de stat de drept, corupție și lucruri de acest gen; alții mă tem că nu le înțeleg, cum nu le-au înțeles nici politicieni români. Și de asta, în ultimii trei ani, am avut tensiuni majore în relația guvernului cu instituțiile europene, cu Comisia, cu Parlamentul European. Și pentru Republica Moldova e relevantă relația cu aceste instituții și cred că și Ambasada de la Bruxelles, și politicienii responsabili din Republica Moldova ar trebui să facă ce a făcut, de pildă, Maia Sandu – să explice situația din Republica Moldova dintr-o perspectivă europeană. Sper, de altfel, ca Maia Sandu să revină la putere. N-am ascuns niciodată simpatia mea pentru Domnia sa, care e un remarcabil politician, tocmai pentru că vede Republica Moldova într-un context mai larg, dincolo de relațiile bilaterale cu Bucureștiul sau cu Moscova, și anume într-un context al lumii în care trăim, care e un context european pentru noi și pentru Republica Moldova și un context mai larg al relațiilor cu Statele Unite, al relațiilor cu alți actori de importanță pe scena internațională.”
Valentina Ursu